Dacă ești angajat sau freelancer (liber profesionist) probabil ai observat că oportunitățile de colaborare la distanță sunt din ce în ce mai frecvente, mai ales în contextul epidemiologic actual. Munca de acasă (telemunca) de la distanță pe teritoriul țării nu ar trebui să reprezinte un obstacol deoarece aceasta se desfășoară în prezent în condițiile Legii nr.53/2003 privind Codul muncii, însă ce se întâmplă atunci când prin activitatea noastră și prin munca pe care o desfășurăm ca freelancer Romania depășim granițele țării?

Din păcate, cel mai probabil un angajator din străinătate nu va dori să se supună tuturor rigorilor și legilor românești (prea multă birocrație însemnând încheierea valabilă a contractului individual de muncă, raportarea în REVISAL, obținerea tuturor documentelor și aprobărilor necesare, a avizelor, medicina muncii etc) așa că de la o simplă propunere de colaborare până la impunerea de către angajator a muncii fără forme legale nu mai e decât un pas.

Totuși, pentru a nu pierde colaborări importante care ar putea să-ți aducă beneficii pe termen lung există din fericire soluții practice, sigure și mai ales legale prin care un freelancer Romania poate să presteze orice fel de muncă de la distanță în sistem remote pentru orice persoană (angajator) din afara țării.

Soluția legală, eficientă, recomandată și sigură pentru a putea lucra ca freelancer Romania constă înființarea unei firme pentru a putea desfășura activitatea economică cu clienții din străinătate.

Având în vedere flexiblitatea și răspunderea limitată pe care o oferă, cel mai recomandat ar fi pentru un freelancer Romania să procedeze la înființarea unei societăți cu răspundere limitată SRL, iar nu PFA (persoană fizică autorizată), fiind important de reținut că persoana fizică autorizată nu are personalitate juridică recunoscută potrivit Legii nr.31/1990 privind societățile comerciale și mai mult de atât, persoana fizică autorizată ar trebui în esență să se rezume la a presta activități economice cu caracter ocazional (frizerie, make-up, Uber, fotografie etc), fără a intra în raporturi specifice de muncă cu alte persoane.

Diferența dintre a fi freelancer Romania și angajat (salariat) cu contract individual de muncă constă în principiu în faptul că în lipsa încheierii unui contract individual de muncă, ”salariatul” nu poate beneficia de protecția și toate garanțiile și beneficiile oferite de legiuitor potrivit Legii nr.53/2003 privind Codul muncii, iar „angajatorul” din străinătate nu poate și nu va putea fi niciodată tras la răspundere conform legilor din România, dar aceste beneficii și garanții ar putea fi negociate fără probleme cu angajatorul din străinătate, cu mențiunea că toate drepturile și obligațiile să fie stipulate clar într-un contract (de prestări servicii) tradus bilingv atât în limba română, cât și în limba engleză sau în limba pe care angajatorul o înțelege și o folosește în mod frecvent. Răspunderea părților în această situație nu se va desfășura conform Legii nr.53/2003 privind Codul muncii, ci potrivit contractului pe care l-au încheiat.

Astfel, contractul de prestări servicii se va încheia între angajatorul din străinătate și persoana juridică română, iar nu persoana fizică, administratorul societății, chiar dacă munca efectivă se desfășoară tocmai de către administratorul societății. Acest aspect este irelevant întrucât serviciile vor fi prestate de către persoana juridică, aceasta asumându-și toate drepturile și obligațiile ce decurg din contractul încheiat între părți, conform indicațiilor de mai sus.

Este de asemenea recomandat ca în cadrul contractului de prestări servicii să se stipuleze clar că toate neînțelegerile ce rezultă din interpretarea, executarea sau neexecutarea obligațiilor contractuale să se soluționeze în principiu pe cale amiabilă între părți, conform legilor de pe teritoriul României, iar în lipsa soluționării lor în acest mod, părțile să se adreseze instanțelor judecătorești de la sediul Prestatorului (în speța de față a freelancer-ului).

După muncă și răsplată. Cum rămâne cu drepturile bănești ale freelancer-ului?

Este important de reținut că în cazul colaborării printr-un contract de prestări servicii, prestatorul serviciilor (freelancer-ul) nu este îndreptățit la plata unui salariu. Drepturile bănești nu sunt acordate potrivit legii nr.53/2003 privind Codul muncii întrucât între părți nu s-a încheiat niciodată un contract individual de muncă. Drepturile bănești se stabilesc prin contract, acestea fiind drepturi stabilite prin negocierea părților.

Chiar dacă freelancer-ul are un program de muncă, este subordonat în fapt angajatorului din străinătate, din punct de vedere juridic, în acest caz, părțile nu se vor supune Legii nr.53/2003 privind Codul muncii, ci potrivit contractului de prestări servicii încheiat.

Pentru ca freelancer-ul să poată beneficia de drepturile bănești stabilite contractual între părți, acesta are posibilitatea de a încheia el însuși cu persoana juridică pe care o administrează un contract individual de muncă. Practic raporturile de muncă nu se vor stabili niciodată între freelancer și angajatorul din străinătate, ci între freelancer și persoana juridică pe care o administrează în România, aceasta din urmă fiind obligată să plătească freelancer-ului drepturi salariale, conform legii nr.53/2003 privind Codul muncii. Persoana juridică administrată de freelancer va suporta desigur la rândul ei toate taxele, contribuțiile și impozitele în calitate de angajator, potrivit legii.

Nu uita, pe lângă înființarea firmei trebuie să mai apelezi și la serviciile unui contabil pentru ca acesta să țină toată evidența contabilă în conformitate cu prevederile legale.

Vrei să înființezi o firmă, dar nu știi ce formă juridică să alegi? SRL sau PFA? Află aici cum poți să îți înființezi legal o firmă sau apelează la noi și ne vom ocupa în cel mai scurt timp de toate demersurile necesare.

Pin It on Pinterest